În secolul XXI, conștientizarea și acțiunile privind protecția mediului înconjurător au devenit mai presante decât oricând. Odată cu creșterea populației globale și a consumului, presiunea asupra resurselor naturale a atins cote alarmante.
Unul dintre sectoarele care a atras atenția din punct de vedere al impactului pe care îl are asupra mediului este industria alimentară, în ceea ce privește gestionarea deșeurilor și, în mod special, reciclarea uleiului folosit.
Industria alimentară este unul dintre cei mai mari producători de ulei uzat, dată fiind dependența de uleiuri și grăsimi în procesele de gătit și producție. Cantitatea de ulei uzat generată variază semnificativ în funcție de tipul și numărul operațiunilor, precum și de practicile specifice de management al deșeurilor din cadrul fiecărei entități.
În mod interesant, printre factorii care influențează cantitatea de ulei uzat se numără:
Estimarea exactă a cantității de ulei uzat generat în industria alimentară este dificilă din cauza lipsei unor sisteme de raportare standardizate. Cu toate acestea, se știe că industria alimentară este un contribuitor major la producția de ulei uzat, cu mii de litri generați zilnic de la o singură facilitate de dimensiuni mari. La nivel global, cantitatea totală se ridică la milioane de litri pe an, subliniind necesitatea urgentă a implementării strategiilor de reciclare eficiente.
Obligativitatea ca restaurantele și alte afaceri din industria alimentară să încheie un contract pentru reciclarea uleiului uzat variază în funcție de legislația locală, regională sau națională. În multe orașe sau regiuni, autoritățile au implementat reglementări stricte care necesită ca afacerile din sectorul alimentar să gestioneze deșeurile, inclusiv uleiul uzat, într-un mod ecologic responsabil. Aceste reglementări pot impune necesitatea încheierii unui contract cu furnizori licențiați de servicii de reciclare a uleiului.
Conformitatea cu aceste reglementări contribuie la protecția mediului, dar aduce și beneficii semnificative afacerilor:
În Uniunea Europeană, reglementările privind gestionarea deșeurilor sunt destul de stricte și promovează principiile economiei circulare. Afacerile sunt încurajate, și chiar obligate, să se asigure că deșeurile produse, inclusiv uleiul uzat, sunt reciclate sau eliminate într-un mod care minimizează impactul asupra mediului.
Afacerile din industria alimentară trebuie să fie conștiente de legislația aplicabilă în jurisdicțiile lor și să înțeleagă cerințele specifice legate de gestionarea uleiului uzat. Este prudent să se consulte experți legali sau autoritățile locale pentru ca practicile de gestionare a deșeurilor să fie în deplină conformitate cu legea. Încheierea unui contract cu o companie de reciclare licențiată poate fi o parte esențială a strategiei de conformitate și sustenabilitate a unei afaceri.
Restaurantele și alte afaceri din domeniul producției alimentare joacă un rol crucial în gestionarea resurselor și a deșeurilor în mod responsabil, iar reciclarea uleiului uzat este un aspect important al acestui efort. Prin reciclare, aceste entități reduc impactul negativ asupra mediului, dar pot beneficia și de avantaje economice semnificative.
Una dintre cele mai importante motive pentru reciclarea uleiului uzat este protecția mediului. Uleiul de gătit uzat, dacă este aruncat necorespunzător, poate cauza daune semnificative ecosistemelor naturale: poate contamina cursurile de apă și poate contribui la blocarea sistemelor de canalizare, ceea ce duce la probleme costisitoare de întreținere și posibile deversări de deșeuri în mediu. Prin reciclarea uleiului, restaurantele și producătorii din industria alimentară pot evita aceste riscuri și contribui la protecția habitatelor naturale.
Uleiul uzat colectat poate fi transformat în biodiesel, o sursă de energie regenerabilă care poate înlocui dieselul folosit în transporturi și în alte domenii. Producția de biodiesel din uleiuri uzate este un exemplu excelent de economie circulară, unde un deșeu este transformat într-o resursă valoroasă.
Reciclarea uleiului uzat poate oferi beneficii economice semnificative pentru restaurante și alte afaceri din producția alimentară. Prin vânzarea uleiului uzat către companii specializate în reciclare, afacerile pot genera un venit suplimentar, care altfel ar fi pierdut. În plus, adoptarea practicilor de reciclare poate îmbunătăți imaginea unei afaceri în ochii consumatorilor, tot mai mulți clienți căutând să sprijine companii responsabile din punct de vedere ecologic.
Surse foto: https://www.freepik.com/
Uleiul uzat, rezultatul folosirii în gospodărie, la mașini și echipamentele industriale, poate constitui o problemă uriașă din punct de vedere ecologic atunci când este aruncat la voia întâmplării.
Reciclat și reutilizat, acesta reduce necesitatea extracției și prelucrării resurselor naturale noi, fiind unul dintre motivele pentru care reciclarea acestuia câștigă recunoaștere ca și componentă semnificativă a economiei circulare.
Să luăm ca exemplu uleiul motor uzat - dacă este aruncat în mod necorespunzător poate cauza daune ireparabile ecosistemelor acvatice și solului, contaminând surse de apă potabilă și afectând viața sălbatică. În contrast, prin procese tehnologice avansate, acesta poate fi purificat și transformat în bază pentru producția de noi lubrifianți sau drept combustibil în diferite industrii.
Uleiul uzat ar trebui reciclat pentru a ne arăta grija pentru:
Protecția resurselor naturale reprezintă una dintre cele mai presante provocări ale vremurilor noastre, esențială pentru supraviețuirea pe termen lung a planetei și a speciilor care o populează.
Procesul tradițional de obținere a uleiurilor și lubrifianților implică extracția petrolului brut, o resursă naturală limitată și, totodată, unul dintre principalii poluanți. Fiecare litru de ulei motor reciclat reduce necesitatea de a extrage o cantitate comparabilă de petrol brut din zăcăminte.
Reciclarea uleiului uzat contribuie semnificativ și la conservarea resurselor naturale prin transformarea și reintroducerea acestuia în ciclul de consum. Prin reciclare se evită poluarea apelor și a solului, protejând ecosistemele acvatice și terestre.
Reciclarea uleiului uzat stimulează, de asemenea, inovația și eficiența în tehnologiile de prelucrare, încurajând dezvoltarea de noi metode care pot maximiza recuperarea și reutilizarea resurselor. Aceste tehnologii avansate îmbunătățesc procesul de reciclare, dar contribuie și la economisirea energiei și la reducerea emisiilor de carbon.
Reciclarea uleiului uzat se înscrie perfect în acest model economic, drept modalitate concretă și eficientă de a reduce consumul de resurse noi și de a stimula reutilizarea și reciclarea materialelor deja existente.
Reciclarea uleiului uzat transformă un potențial deșeu într-o resursă valoroasă. Această abordare schimbă percepția tradițională asupra deșeurilor, evidențiind cum materialele aflate la sfârșitul ciclului lor de viață pot fi, de fapt, reintroduse în economie ca resurse valoroase.
În cazul reciclării uleiului uzat, dezvoltarea de noi tehnologii și procese de prelucrare poate duce la crearea de noi piețe și locuri de muncă. De exemplu, avansul tehnologiilor de purificare și rafinare a uleiului uzat deschide calea către producția de lubrifianți de înaltă calitate și alți produse derivate.
Eficiența energetică, adică utilizarea mai eficientă a energiei pentru a realiza aceleași sarcini sau mai multe, este un obiectiv esențial în lupta împotriva schimbărilor climatice și pentru promovarea sustenabilității pe termen lung. Reciclarea uleiului uzat contribuie semnificativ la acest demers, oferind o metodă prin care putem reduce consumul de energie în procesele industriale și minimiza impactul asupra mediului.
Procesul de reciclare a uleiului uzat este, în general, mult mai eficient din punct de vedere energetic decât extracția și rafinarea petrolului brut pentru a produce ulei nou. De exemplu, se estimează că reciclarea uleiului necesită cu până la 85% mai puțină energie decât producția de ulei virgin din surse fosile.
Prin economisirea energiei, reciclarea uleiului uzat contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră asociate cu producția de energie, în special în cazul în care energia provine din surse fosile. Asta înseamnă o contribuție importantă la eforturile globale de atenuare a schimbărilor climatice, având în vedere că sectorul energetic este unul dintre principalii emitenți de dioxid de carbon la nivel mondial.
Unul dintre cele mai evidente avantaje economice directe este reducerea costurilor de producție. Uleiul reciclat poate fi prelucrat la un cost mai mic decât extracția și prelucrarea petrolului brut pentru a obține ulei nou. Această economie de cost se datorează, în parte, eficienței energetice îmbunătățite a procesului de reciclare și a reducerii necesității de a achiziționa materii prime noi. Pentru companii, acest lucru înseamnă o oportunitate de a micșora cheltuielile și de a crește marjele de profit.
Industria reciclării, inclusiv reciclarea uleiului uzat, este o sursă semnificativă de creare de locuri de muncă. De la colectare și transport, la procesare și vânzare, fiecare etapă a procesului de reciclare necesită forță de muncă calificată și necalificată.
Reciclarea uleiului uzat încurajează inovația în tehnologii și procese. Îmbunătățirea proceselor de reciclare și dezvoltarea de noi utilizări pentru uleiul reciclat stimulează competitivitatea companiilor, ce conduce, în final, la apariția de noi produse și servicii pe piață, deci diversificarea industrială.
Vânzarea uleiului reciclat generează venituri directe pentru companiile implicate în procesul de reciclare, dar aduce beneficii și pe lanțul de aprovizionare, până la consumatorul final. Utilizarea eficientă a resurselor și reducerea dependenței de importurile de petrol brut pot avea, de asemenea, efecte pozitive asupra balanței comerciale a unei țări.
Hai și tu în hora reciclării!
Surse foto: https://www.freepik.com/
Cativa cercetatori de la Universitatea Miguel Hernández din Alicante, Spania au desfasurat un studiu amplu despre folosirea uleiului de palmier la prajirea cartofilor.
Ceea ce au avut in vedere cercetatorii, in mod special, a fost cantitatea de acroleina care apare, in general, la prajitul diverselor alimente in ulei.
Acroleina este o aldehida nesaturata care se poate obtine prin deshidratarea glicerinei sau prin degradarea termica a glicerolului, asa cum se intampla in cazul prajitului in ulei. Acroleina este o substanta neurotoxica, usor volatila, cunoscuta ca fiind cancerigena. Are efecte toxice pentru ficat, pancreas si rinichi.
Studiul a aratat ca uleiul rosu de palmier este nehidrogenat, are o inalta stabilitate la oxidare si contine cantitati mari de antioxidanti naturali, cum ar fi carotenii.
Principalele obiective au fost studiul emisiilor de acroleina in timpul operatiunii de prajire, care sunt un indicator pentru compusii volatili, potential toxici si de a evalua importanta cartofilor pai (cartofi frantuzesti) prajiti in ulei rosu de palmier, ca o sursa suplimentara de caroteni in dieta.
Ratele de emisie de acroleina din uleiuri mono-nesaturate, cum ar fi uleiul rosu de palmier si uleiurile de masline, au fost mult mai mici decat cea de uleiuri poli-nesaturate, cum ar fi cel de floarea soarelui.
Continutul total de caroteni din uleiul rosu de palmier, 480 mg / l, face ca acest ulei sa fie perfect pentru o dezvoltare alimentara eficienta pretutindeni in lume si da uleiului o mare stabilitate oxidativa si un termen de valabilitate lung.
Testele senzoriale au dovedit ca deseori cartofii prajiti in ulei rosu de palmier au fost foarte apreciati de catre un numar mare de consumatori. Culoarea lor a fost initial considerata neobisnuita, cu toate acestea, in cazul in care aroma a fost evaluata, cartofii prajiti cu uleiul rosu de palmier au primit scoruri mai mari decat cei prajiti in ulei de masline sau de floarea soarelui.
La prima vedere nu exista nici o legatura directa intre colectarea uleiurilor alimentare uzate si reglementarile Uniunii Europene referitoare la biocarburanti. In continuare, un scurt istoric, va lamuri problema.
In incercarea de a gasi surse alternative de combustibili, Comunitatea Europeana a studiat posibilitatea producerii de biocombustibili din masa vegetala. Datorita tehnologiilor noi, care inca nu aveau o piata suficient de mare, pretul biocombustibilului era mai mare decat cel al combustibililor rezultati din petrol. Pentru a da un imbold raspandirii tehnologiilor de producere de biocarburant, in principal biodisel si pentru a sustine producatorii de biocombustibili CE era dispusa sa subventioneze diferenta de pret.
Ulterior, studii aprofundate au aratat ca randamentul de obtinere a biocombustibililor din masa vegetala este mic, mai ales in zonele cu climat temperat si ca urmare ar fi nevoie de suprafete mari de teren. Cultivarea pe suprefete mari ar pune o presiune pe productia agricola destinata consumului populatiei. Cu toatea acestea, Uniunea Europeana a stabilit ca tinta pentru 2020 ca 10% din carburantii ultilizati in Europa sa provina din surse regenerabile.
In acord, cu politica europeana, Guvernul Romaniei a adoptat Hotararea Nr.1308 din 27.12.2012 in care se precizeaza care sunt cotele de biocarburant care trebuie sa se regaseasca in totalul volumului de carburant vandut la pompa. Pentru 2013 cota este de 5%, pentru 2014 cota este de 6%. Aceasta hotarare vine in completarea HG nr.935/2011 si HG nr.918/2011 si toate raspund Directivei Europene 2009/28/CE.
Practic, benzinariile care nu respecta aceste cote vor plati amenzi. Pentru a evita amenzile unele benzinarii importa biocarburanti, altele prefera sa foloseasca eterna spaga pentru a ocoli problema.
O rezolvare partiala a problemei este colectarea de uleiuri alimentare uzate si reciclarea acestora. Uleiul alimentar uzat este reciclat cu randamente bune si produsul final obtinut este biodiselul. Reciclarea uleiurilor uzate nu afecteaza suprafetele agricole si nu ameninta producerea de hrana. Mai mult, prin colectarea uleiurilor uzate se protejeaza mediul, impiedicand deseurile de uleiuri sa penetreze sursele de apa si solul si sa afecteze flora si fauna.
In Europa, consumul de ulei vegetal, pentru obtinerea de biocombustibili a crescut de la 5 milioane de tone in 2006 la aproape 10 milioane de tone in 2010. Prin comparatie, consumul european de ulei vegetal a fost de aproape 8 milioane de tone in 2011, din care aproape un milion de tone poate fi reciclat. Deci, printr-o estimare, putem spune ca daca tot potentialul uleiurile uzate vegetale ar fi folosit am putea reduce suprafetele agricole destinate biocombustibililor cu 10%, ceea ce nu este putin lucru.
Cei interesati, pot apela la acest fotograf profesionist daca au nevoie de fotografie corporate pt. firme.
Uleiul de palmier si oleina au fost folosite din ce in ce mai mult pentru prajire, la inceputul anilor 1980, datorita avantajelor lor tehnico-economice fata de alte uleiuri sau grasimi.
Se estimeaza ca mai multe milioane de tone de ulei de palmier sau oleina de palmier, in formele lor naturale, in amestecuri cu alte uleiuri, sau dupa prelucrari specifice, sunt utilizate anual pentru prajit in aplicatii industriale, datorita proprietatilor excelente de prajire.
Frito Lay, cea mai mare companie de snack-uri din lume, a folosit, de-a lungul anilor, mai mult de 90.000 de tone de oleina in operatiunile lor din afara SUA.
Se estimeaza ca, in 2000, Uniunea Europeana a folosit 170.000 de tone de grasimi pentru prajire, incluzand ulei de palmier, pentru productia de 3.32 milioane de tone de cartofi prajiti congelati.
Exista 600 de fabrici de taitei de toate dimensiunile, i0n China si care consuma un milion de tone de ulei de palmier, pe an.
In sectorul fast-food, Malaezia, a convins pe cunoscutii giganti din domeniu, companii ca A & W, McDonalds si KFC, sa treaca la folosirea produselor de ulei de palmier, ca mediu de prajire. Exista acum aproape 1.000 de fast-food-uri din Malaezia si Singapore care folosesc 40.000 de tone de oleina pe an. In Indonezia, Thailanda, Hong Kong, Filipine, India, etc se utilizeaza, de asemenea, cantitati mari de ulei de palmier pentru prajire in fast-food-uri. In viitor, uleiul de palmier este de asteptat sa fi utilizat de fast-food-uri, in special in tarile din blocul ex-comuniste, datorita liberalizarii economice si schimbarii stilului de viata.
Milioane de tone de ulei de palmier sunt folosite anual, in lume, pentru prajit. Acest articol va prezenta performantele la prajit in trei aplicatii majore – productia industriala de chipsuri, productia industriala de obtinere a cartofilor congelati pre-prajiti si a cartofilor frantuzesti prajiti in fast-food.
In primul studiu, aproximativ patru tone de ulei de palmier au fost folosite pentru prajirea de chipsuri, continuu 8 ore pe zi, timp de cinci zile pe saptamana. Oleina de palmier utilizata (cu gestionarea corecta) s-a comportat bine si era inca intr-o conditie excelenta la sfarsitul perioadei de test, lucru reflectat de coniinutul redus de peroxid (4mEq/Kg) si de ansidina si de continutul ridicat de tocoferoli si tocotrienoli chiar si dupa 1900 de ore de prajire.
In al doilea studiu, 12 tone ulei de palmier au fost utilizate pentru obtinerea de cartofi congelati pre-prajiti, prin prajirea cartofilor in mod continuu o zi, timp de 5 zile pe saptamana. Comportarea a fost buna, judecand dupa FFA (free fatty acid) scazut de 0,34%, si analiza calitatii uleiului de 1.1, continutul redus de componente polare si polimeri 17% si 2,8%, respectiv, dupa 12 de zile de studiu.
In al treilea studiu, se simuleaza prajirea de bucati de carne de pui, in conditiile unui fast-food, in ulei de palmier, cu cuve termostate la 180 de grade Celsius. Din nou FFA este in valori foarte mici, mai putin de 1%., iar continutul de componente polare si polimeri de <25% si <6%, respectiv, dupa 5 zile de prajire consecutiva.
Aceste studii ample au fost desfasurate de Persiaran Institusi, Bandar Baru Bangi, Kajang, Selangor, Malaysia.
O parte din fotografiile prezente pe acest site, inclusiv cele de produs au fost executate de acest fotograf.
La initiativa primarului sectorului 3, Robert Negoita, au aparut patru puncte de colectare de un nou tip. Este vorba despre tomberoane subterane, sau mai bine zis ingropate, ca sa nu ocupe loc, in care se pot colecta deseuri. Tomberoanele subterane au fost realizate in parteneriat cu Rosal.
Gurile rele spun ca primarul Negoita are interese in acest domeniu si ca ecologia si reciclarea sunt doar vorbe in vant folosite de primar pentru a obtine avantaje materiale.
Exista un zvon, conform caruia exista un plan al primarului pentru a forma o retea de colectare de ulei uzat alimentar in sectorul 3 si apoi in intreg Bucurestiul. Speram ca acest plan sa nu se concretizeze, pentru ca ar fi vorba de o concurenta neloiala si amestecul in treburile agentilor economici privati.
Din ce in ce mai multe unitati alimentare din Bucuresti constientizeaza avantajele colectarii de ulei vegetal uzat si intra in reteau noastra. Cantitatile colectate sunt in crestere. Cei mai multi clienti din sfera restaurantelor si fast-food-urilor au preferat sa intre in programul nostru „ulei contra ulei”. Adica ne livreaza uleiul uzat si noi le livram ulei de palmier nou nout.
Agentii comerciali care lucreaza cu noi, in Bucuresti, au cateva avantaje cum ar fi rapiditatea la chemare in caz de umplere a recipientelor inainte de termen, fac economii financiare pentru ca sunt platiti pentru uleiul colectat, fiind obligati sa respecte normele de mediu, intra in legalitate.
Exista niste zvonuri, promovate pe internet, dupa ureche, de oameni care ori sunt rau intentionati, ori sunt neinformati. Se spune ca uleiul de palmier ar creste nivelul de colesterol si deci ar avea efecte negative pe termen lung asupra sanatatii.
In primul rand trebuie sa precizam ca acest articol prezinta extrase din studiile facute pe uleiul de palmier obtinut din pulpa fructului si nu cel obtinut din samburi, care este un alt ulei, inferior si care nu este comercializat in Europa sau in Statele Unite si nu este nici recomandat pentru gatit si pe care nu s-au facut studii aprofundate despre colesterol.
Uleiul de palmier provine din plante nemodificate genetic, nu contine acizi grasi trans si nu necesita hidrogenare. Despre efectele hidrogenarii altor uleiuri sau grasimi si efectele asupra colesterolului vom vorbi intr-un alt articol.
In mai 1994, Prof. Dr. Walter C. Willett si Dr. Albert Ascherio (1994), membri ai Universitatii Harvard, Departamentul de Nutritie si Epidemiologie, au revizuit ceea ce stiinta a documentat in ultima perioada despre acizii grasi trans si despre bolile de inima si a concluzionat:
„Desi procentul de decese din cauza bolilor de inima, in Statele Unite, atribuit aportului in alimentatie de acizi grasi trans , este incert, chiar si cele mai mici estimari ale efectelor asupra lipidelor din sange ar sugera faptul ca mai mult de 30.000 de decese pe an ar putea fi din cauza consumului de grasimi vegetale, partial hidrogenate. In plus, numarul de cazuri, de boli cardiace coronariene non-letale va fi chiar mai mare”.
Alte studii au confirmat, de asemenea, ca acizii grasi trans sunt mai „rai” decat untul pentru ca duc la cresterea colesterolului „rau” -LDL-, la scaderea colesterolului „bun” HDL si cresterea Lp(a), un factor de risc foarte puternic pentru boala cardiaca ischemica (Mensink si Katan, 1990; Nestle si altii, 1992;. Zock si Katan, 1992; Mensink si altii, 1992;. Wood si altii, 1993;. Judd, si altii, 1994;. Aro si altii, 1997).
Exista studii care arata ca acizii grasi trans pot fi asociati cu dezvoltarea fetala umana. Doua studii europene au aratat asociatii semnificative intre greutatea mica la nastere a nou-nascutilor si continutul de acizi grasi trans din sange (Koletzko, 1992a, 1992b;. Jendryczko et al, 1993). Aportul de acizi grasi esentiali (EFA) ai fatului poate fi diminuat de acizi grasi trans. Acizii grasi trans pot afecta, de asemenea, metabolismul EFA a fatului, care ar putea duce la dezvoltarea slaba a organelor si a tesuturilor fetusului. Un recent studiu Euramic desfasurat in cinci centre (Sylvester, 1986;. Kohlmejer si altii, 1997) a sugerat ca acizii grasi trans au fost asociati cu cresterea riscului de cancer de san la femei, in post-menopauza. Un continut ridicat de acizi grasi trans a fost dovedit a fi asociate cu o crestere de 40% a riscului de cancer de san.
Un numar de studii privind alimentatia omului arata ca folosirea uleiului de palmier a produs o reducere a valorilor colesterolului din sange variind de la 7% la 38% (Ahrens si altii, 1957;. Anderson si altii, 1976;. Baudet si altii, 1984;. Mattson si Grundy , 1985; Bonanome si Grundy, 1988).
Studii recente, special concepute pentru a evalua impactul uleiului de palmier, confirma efectele benefice asupra colesterolului din sange si a profilelor lipoproteine. Urmatoarele studii sunt importante:
Un studiu comparat, efectuat pe adultii tineri din Australia, a aratat ca totalul colesterolului din sange, trigliceridele si nivelul colesterolului HDL pentru cei hraniti cu ulei de palmier (oleina de palmier) si ulei de masline, au fost mai mici decat a celor hraniti cu dieta obisnuita australiana (Choudhury, Tan si Truswell, 1995). Cercetatorii au aratat ca tinerii adulti australieni hraniti prin diete cu ulei de palmier au avut aceeasi nivel al colesterolului sanguin total, trigliceride si colesterolul „bun” HDL, la fel ca si cei hraniti cu ulei de masline.
Un studiu efectuat pe cincizeci si unu de pakistanezi adulti a aratat ca cei care au avut in dieta ulei de palmier s-au comportat mai bine decat cei cei care au consumat ulei de floarea soarelui. Ulei de palmier a crescut nivelul de HDL-colesterol si Apo A-1. Uleiul de seminte de bumbac hidrogenat s-a comportat cel mai rau deoarece a dus la cresterea trigliceridelor serice si a nivelurilor de lipoproteine. (Farooq colab., 1996).
Un studiu realizat de un grup de cercetatori de la Institutul de Nutritie si Igiena Alimentara, Beijing, China a comparat efectele produse de uleiul de palmier, uleiul de soia, uleiul de arahide si untura (Zhang si altii, 1997a;. Zhang si altii, 1997b;. Zhang si altii, 1995). Cercetatorii au aratat ca uleiul de palmier are efect de scadere a colesterolului sanguin total si de crestere a nivelului de colesterol „bun” HDL. Uleiul de soia si uleiul de arahide nu au avut nici un efect asupra colesterolului din sange, dar consumul de untura a dus la cresterea nivelului de colesterol.
Sundram si altii., (1992) au efectuat un studiu de interventie in dieta la un grup de voluntari olandezi, care in mod normal consumau alimente bogate in grasimi. Folosind un studiu dublu-orb, format din doua perioade de cate sase saptamani de hranire cu un aport normal de grasime. Unui grup de 40 de voluntari de sex masculin i-a fost inlocuita grasimea cu 70% ulei de palmier. Dieta cu ulei de palmier nu a ridicat nivelul colesterolului seric total si colesterolului „rau” LDL si a provocat o crestere semnificativa a colesterolului „bun” HDL- si o reducere semnificativa trigliceridelor „rele” LDL.
Efectulul oleinei din palmier si al uleiului de canola asupra lipidelor plasmatice a fost examinat intr-un experiment dublu orb la adulti australieni sanatosi. Uleiul de palmier s-a comportat mai bine decat uleiul de canola in ridicarea colesterolui „bun” HDL (Truswell si altii., 1992).
Un studiu incrucisat de alimentatie a aratat ca colesterolul, trigliceridele, colesterolul HDL si colesterol LDL se gasesc la niveluri comparabile in sangele celor care au consumat in oleina de palmier cu cei care au avut in dieta ulei de masline (Ng si altii., 1992).
Un studiu malaiezian (Ng si altii., 1991) a fost realizat pentru a compara efectele alimentatiei cu ulei de palmier (oleina), ulei de porumb si ulei de cocos asupra colesterolului seric. Uleiul de nuca de cocos a ridicat nivelul total de colesterol seric cu peste 10%, in timp ce atat uleiul de porumb, cat si dieta ulei de palmier a redus colesterolul total. Dieta cu ulei de porumb a redus colesterolul total cu 36%, iar dieta cu ulei de palmier a determinat o reducere de 19%.
S-a observat efectul de scadere a colesterolului pentru ulei de palmier administrat in dieta a 110 de elevi, intr-un studiu realizat in Malaezia (Marzuki si altii., 1991). Studiul a comparat efectul uleiului de palmier, cu cel al uleiului de soia. Voluntarii hraniti cu ulei de palmier (oleina) si ulei de soia timp de cinci saptamani, cu o perioada de eliminare de sase saptamani, au avut niveluri comparabile de colesterol din sange. Cu toate acestea, trigliceridele din sange au crescut cu 28% pentru cei care au tinut dieta ulei de soia.
Impactul uleiului de palmier asupra lipidelor serice este mai degraba ca a unui ulei de mono-nesaturat, decat ca unuia saturat.
Exista cateva explicatii pentru acest comportament:
Uleiul de palmier, este alcatuit din 50% grasimi nesaturate. Acizii grasi saturati prezenti sunt palmitic (90%) si stearic (10%). Acidul stearic nu creste nivelurile de colesterol din sange, iar acidul gras palmitic nu ridica nivelul colesterolului din sange in cazul persoanelor al caror sange contine colesterol in limite normale (Hayes, 1993; Hayes si altii, 1995;. Hayes si altii, 1991;. Khosla si Hayes, 1994; Khosla si Hayes, 1992).
Vitamina E, in special tocotrienolul prezent in uleiul de palmier poate suprima sinteza de colesterol in ficat (Qureshi si altii., 1986). Ca o consecinta, tocotrienoli scad nivelul de colesterol din sange (Qureshi si altii, 1995;. Qureshi si altii, 1991a;. Qureshi si altii, 1991b;. Qureshi si altii, 1980;. McIntosh si altii, 1991.).
Pozitia lanturilor acizilor grasi, saturati si nesaturati, intr-o structura de baza formata de trigliceride determina daca grasimea va creste nivelul colesterolului in sange (Kritchevsky, 1996; Kritchevsky, 1995;. Kritchevsky, 1988 si Innis si altii, 1993). In uleiul de palmier, 75% dintre lanturile de acizi grasi nesaturati se gasesc in pozitia 2 a atomului de carbon din structura de baza a moleculei formata din trigliceride (Padley si altii, 1986;. Ng, 1985; Berger, 1983). Acest lucru ar putea explica de ce uleiul de palmier nu este creste colesterolul.
Mai exista si studii despre efectul asupra mecanismului de coagulare, cu dovezi certe ca oleina are efecte anti-coagulante si indirect ajuta la prevenirea aterosclerozei, dar nu fac obiectul prezentului articol.
Uleiul de palmier a fost folosit in prepararea alimentelor din ultimii 5.000 de ani. Astazi, acesta este consumat in intreaga lume ca un ulei de gatit, in margarine si ca ingredient in amestecuri de grasimi si o gama larga de produse alimentare. Producatorii de produse alimentare aleg uleiul de palmier, deoarece acesta are o calitati incontestabile, distincte, cu constituienti pretiosi (tocotrienol si carotenoide), nu necesita hidrogenare (fara acizi grasi trans).
Contrar credintelor populare si a conceptiilor gresite, pe baza studiilor stiintifice si a publicatiilor, putem spune ca uleiul de palmier a fost dovedit a nu avea nici un efect asupra nivelului de colesterol seric. Grasimea saturata – acidul gras palmitic C16 nu creste nivelul total de colesterol seric.
Referinte:
Acum, in sezonul estival, la mare, o multime de restaurante, bodegi, terase, fast-food-uri prajesc de zor pentru a face fata afluxului mare de turisti.
Cresc si cantitatile de ulei uzat produse si implicit si cantitatile colectate in reteaua noastra.
Este pacat ca inca lipseste disciplina si interesul pentru a da spre colectare uleiul alimentar uzat. Uneori mentalitatea este cea care franeaza un proces care ar fi logic si normal. Apreciem ca potentialul de colectare este mult mai mare si ca doar 27-28% din uleiul vegetal uzat ajunge in butoaiele noastre. Restul ajunge in reteaua de canalizare si din pacate polueaza apele.
Un aspect specific sezonului de vara, la mare, este ca nu toate terasele functioneaza perfect legal. Unora nu le pasa de legislatia de mediu, considerand ca este o activitate temporara.